La câte subsoluri sunt aici în cartier… Tot timpul caută unul unde pot să doarmă. Și să fie și căldură iarna, dacă se poate. Se gândesc că pe-astea nu le știm.

Noroc cu Ramadanul, că e mai simplu să-i găsești atunci. Toți au aceeași problemă. N-au acces la apă. La haine curate. Și un loc de rugăciune ca să practice postul.

Te uiți doar după locurile unde ar putea fi cât de cât practicat. Tot ce trebuie să faci e să-ți antrenezi percepția. Să înveți să te uiți unde are sens să te uiți. 

La un moment dat, inevitabil îți formezi ochiul. Acum îți dai seama aproape din prima. O singură privire în subsoluri prin fereastră. O singură deschidere de poartă. Pasaje. Curți. Ascunzișuri.

Cât poți să te ascunzi, până la urmă? Că tot îi miroși de la o poștă. Te duce nasul. 

There are many basements in this neighborhood… And they always look for a good place to sleep. Warm in the winter, if possible. They think we don’t know these spots.

And then luckily, there’s the Ramadan. It’s much easier to find then. They all have the same problem. No access to water. To clean clothes. To a spot where they can practice religious fasting.

So, you just try to identify all the spots where one can do those things. All you have to do is train your eye. Learn where it makes sense to look. 

At one point you inevitably become an expert. Now you can almost tell where they hide on the spot, almost. One look at a basement, through the window. Opening one gate. One look at an interior yard. Passage ways. Hiding spots. 

How long can one hide for, after all? You still get their scent, from miles away. You have a great nose.